Regia: Miriam Cuibus, Cătălin Codreanu, Cristian Grosu, Raluca Lupan
Foto: Andra Salaoru și Andrei Niculescu
Filmat de Rareș Stoica
Distribuție: Maxim Galbăn, Claudiu Gabor, Andrada Balea, Viviane Havrilla, Cabiria Morgenstern, Alexandru Bote, Alexandru Rădulea, Alexandra Bob, Denisa Mikesz, Șerban Ghilvaci, Dominic Olar, Dan Boldea, Dragoș Bucătaru, Cezara Cioază, Timeea Pădureanu, Paula Trifu, Antonia Moldovan, Raul Păcurar, Octavian Afrăsinei

Încercând să ne urmăm visurile și dorințele cele mai arzătoare, purtăm adesea, cu bună știință sau nu, teribila și năstrușnica scufie doctorală a nebuniei. Dar, fără ea viața ar fi atât de săracă, cum spune Arlecchino în monologul final din spectacolul nostru: «Nenumărate și colorate sunt veșmintele nebuniei pe care lumea le poartă: nebunia lui Bachus, nebunia Afroditei și a țâncului ei – Cupidon, nebunia lui Marte – războinicul, nebunia științei, a gloriei și a fățărniciei, a profețiilor și câte-or mai fi, că zilnic apare una nou-nouță îmbrăcată după ultima modă! Scufia mea doctorală am dobândit-o la „Accademia della Follia”, messiri! Dar, la urma urmei, cel ce trăiește fără nebunie nu-i chiar atât de înțelept pe cât crede. Eh, adesea stai să te-ntrebi:cine e adevăratul nebun? Cuminte e să nu uităm: nebunia e limita libertății noastre. Eu și frățiorii mei ne hrănim din visuri desprinse din cearcănul lunii! Nebunia noastră, messiri, aparține iluziei, e răzvrătirea noastră! Nebunia mea și a fraților mei e jocul, visul, închipuirea și… râsul, messiri! Hai, hai de încercați-o și domniile voastre! Hai de încercați nebunia noastră, știm să v-o croim pe măsură!»

Regia: Irisz Kovacs
Distribuția: Cabiria Morgenstern, Andrada Balea, Alexandra Bob, Antonia Moldovan, Timeea Pădurean

Cu toții cunoaștem mitul vrăjitoarei Medeea: femeia înnebunită de gelozie își ucide copiii pentrua se răzbuna pe soțul infidel. Dar, mai rezonează cu noi povestea ei după mii de ani de când a fost scrisă? Cât s-a schimbat condiția femeii în tot acest timp? Dar, mai ales, cum ar fi dacă am putea îndrepta tragedia și, de data aceasta, nu ar mai fi niciun bărbat pe scenă, iar furia s-ar transforma în acceptare și nu ar muri niciun copil de mâna Medeei?

Regia: Anca Mihuț
Distribuția: Adonis Tanța, Raul Păcurar, Alexandra Bob, Luca și Toma Mihuț

Lomov, un proprietar de terenuri în vârstă de 35 de ani, ipohondru și cam timid, intenționează să se însoare pentru a se asigura că va avea lângă el o femeie care să îl îngrijească. Singura partidă onorabilă pare a fi Natașa Stepanovna, fiica vecinului său, Ciubukov, un alt latifundiar înstărit, văduv și dornic să-și mărite fata. Deși Lomov susține că nu ține nici la pământ, nici la avere, el le apără înfocat atunci când vecinii săi îi contestă unele drepturi și îl acuză că ar lua cu japca ceea ce nu-i aparține. Natalia Stepanovna, deși foarte dornică să se mărite, pare a găsi o mare satisfacție în a-l contrazice și tortura pe Lomov. Ea acceptă să se căsătorească cu Lomov, dar odată stabilit acordul, ea reia ostilitățile, instaurând o permanentă luptă pentru putere.

Regia: Miriam Cuibus, Cătălin Codreanu, Cristian Grosu, Raluca Lupan
Foto : Laura Bâlc
Filmat de: Rareș Stoica
Distribuție: toată clasa în compoziția ei din anul I. Alexandra Bob, Octavian Afrăsinei, Andrada Balea, Dan Boldea, Alexandru Bote, Dragoș Bucătaru, Cezara Cioază, Alina Frandeș, Claudiu Gabor, Maxim Galbăn, Șerban Ghilvaci, Pamela Iobaji, Viviane Havrilla, Denisa Mikesz, Antonia Moldovan, Cabiria Morgenstern, Dominic Olar, Raul Păcurar, Timeea Pădurean, Alexandru Rădulea, Paula Trifu, Adelin Tudorache

În spectacolul nostru, scândurile-praguri sunt semne ale riturilor de trecere prin diferite spații ale vârstelor și condiției umane. Pragul de lapte ne introduce în spațiul copilăriei, al inocenței, al inventivității ludice, pragul de iarbă ne trece în zona pulsiunilor sălbatice, vitale, dar gingașe, totodată, al erosului; vor urma, apoi, pragurile labirintice și rătăcitoare ale crizelor maturității, pentru a ajunge, trecând pragul de rumeguș, sub cupola circului lumii. Ultimul prag este o mise en abyme a însăși condiției ucenicului actor. Scândura scenei este adesea comparată cu scândura unei corăbii. Pe scândura scenei, ca pe puntea unei uriașe corăbii, comediantul ne vrăjește și ne ia cu el în splendide călătorii teatrale, departe de țărmul dur al realității. Suflul puternic al imaginației umflă pânzele, cala forfotește de povești, vise și himere, iar de veghe, la cârmă, este mereu conștiința ludică. Scândura scenei – rămășiță poate dintr-o stultifera navis sau un carrus navale – este martora actelor sacrificiale ale comediantului, chemat să fie oglinda condiției umane. În final, pragurile-scenă ale fiecărui ucenic actor vor alcătui o unică și uriașă scenă-corabie pe care actorii vor înfrunta, de-aici înainte, întinderile și abisurile lumii.

Regia: Rhea Bârsășteanu
Distribuția: Maxim Galbăn, Alexandra Bob, Șerban Ghilvaci, Antonia Moldovan, Claudiu Gabor, Paula Trifu, Viviane Havrilla, Alexandra Cheroiu, Timeea Pădurean

Acest exercițiu de tragedie antică urmărește formele de înlănțuire ale tuturor personajelor implicate și caută un scop comun, un limbaj prin care personajele să ajungă să se înțeleagă, pornind de la ideea lui Aristotel de om ca ființă socială. Prin Prometeu, am căutat un fragment din spiritul omului, acela care nu poate fi niciodată complet subjugat, indiferent de forța pe care o exercită cineva asupra lui.

Regia: Ana Maria Țîrlea
Distribuția: Paula Trifu, Șerban Ghilvaci, Denisa Mikesz, Antonia Cioază, Cabiria Morgenstern

Electra nu este doar tragedia unei tinere femei cu o personalitate puternică și răzbunătoare, care nu împărtășește niciun fel de valoare comună cu ființele de același sex și care se vede pusă în fața unei decizii de neconceput pentru zilele noastre, ci este povestea unei fiice care nu se are decât pe sine drept sprijin și a cărei ambiție întrece orice limită umană.

În atmosfera unei zile care pare a fi ca oricare alta, cărțile încep să prevestească schimbarea, ce se apropie cu pași repezi de palat. Clitemnestra este marcată de un coșmar puternic care o bântuie, iar Electra simte cum se schimbă treptat energia ce o înconjoară. Un străin le trece pragul aducând vești de pe alte meleaguri. Suficient curaj și finalul zilei va aduce după sine un deznodământ mult râvnit.

Regia: Tudor Nicorici
Distribuția: Sebastian Munteanu, Andrei Paraschiv, Alin Voicu, Alex Maxim, Cosmin Alupoaei, Cosmin Rotariu

Această adaptare după piesa shakespeariană Neguțătorul din Veneția a pornit ca o cercetare pe tema identității, aplicată pe un subiect încă problematic, iudaismul. Secvența din finalul piesei, în care Shylock acceptă convertirea, un gest paradoxal pentru asumarea de care dă dovadă acest personaj, servește drept pretext pentru a relua, într-o manieră poetică, întreaga suită de evenimente, prezentată de această dată din perspectiva subiectivă a lui Shylock. Astfel, piesa este întoarsă pe dos, iar mai important decât desfășurarea situațiilor devine modul în care acestea se simt, mizanscena atingând dimensiuni simboliste.

Regia și scenografia: Miriam Cuibus, Cătălin Codreanu, Cristian Grosu, Raluca Lupan
Proiecții video: Cristian Grosu, Sebastian Șoptelea
Light design & sound: Victor Lup
Distribuție: Dragoș Bucătaru, Alexandra Bob, Raul Păcurar, Octavian Afrăsinei, Alexandru Rădulea, Viviane Havrilla, Antonia Moldovan, Denisa Mikesz, Andrada Balea, Alexandru Bote

Scrisă în 2017, la scurt timp după aflarea veștii alegerii lui Donald Trump ca președinte, Bang este o acidă satiră social-politică care pune în evidență fragilitatea democrațiilor. Bang este o piesă a „emoțiilor politice”,a „dorințelor iraționale”, a gustului pentru politici explozive și incendiare, după cum declară însuși autorul. Critica lui Mayenburg țintește comportamentul uman retrograd, bovarismul social, clișeele comportamentului uman alcătuit după trend-ul zilei, consumerismul, publicitatea și reclama agresivă, manipularea realității prin diverse canale media, sexualitatea comercializată, tipuri de parenting la modă, violența domestică, cursa înarmărilor, problema migranților. Într-o civilizație care promovează concepte ca Big Brother, lifestreaming și reality show, care acordă o prea mare încredere noilor media, homocogitans este înlăturat, spulberat, măcelărit de homovidens. Produs al acestei societăți, Ralf Bang – un copil de 5 ani, care și-a sugrumat sora geamănă încă din pântecele matern – va reclama puterea și voturile noastre și, ca un nou Richard al III-lea, se va încorona singur ca Miss Univers spre a-și împlini dorința de a face „casa asta măreață din nou”. Ascensiunea diabolicului „erou-copil” Ralf este un răspuns dat tendințelor iraționale ale unei societăți mult prea preocupate de trucarea realității. Un avertisment răzbate și impune: să oprim la timp ascensiunea la putere a ticăloșilor care pot arunca lumea în aer. Marcă a stilului dramaturgic mayenburgian, jocul cu nimicirea convențiilor teatrale este prezent și aici, prin acțiunile personajului principal care, din poziția autoritară de protagonist, își deconspiră partenerii, reclamând pentru el tot textul și toate rolurile. Ieșind din convenția poveștii lui Ralf, divulgând situația reală a actorilor și în semn de nostalgie după un Paradis pierdut – anii de ucenicie din școală –, regia propune în final o serie de imagini din spectacolele actualei promoții de studenți. O ultimă imagine a spectacolului este cea a unei plante răsărite din tomberonul-beci. Ultimele pâlpâiri de lumină mângâie crenguțele verzi și speranța unui nou început.

Regia și scenografia: Miriam Cuibus, Cătălin Codreanu, Cristian Grosu, Raluca Lupan,
Light design & sound: Victor Lup
Distribuția: Cezara Cioază, Claudiu Gabor, Cabiria Morgenstern, Șerban Ghilvaci

Farsă trepidantă și uluitoare, piesa lui Marius von Mayenburg (n. 1972) este focusată pe discordia comic-absurdă asupra fragilității identității, a rolului social al persoanei, a naturii realității, a condiției umane în raport cu procesul cunoașterii. Instigator și rebel, amuzant și spiritual, textul dramaturgului german, în excelenta traducere a Elisei Wilk, pornește un adevărat asalt la adresa uzatelor convenții teatrale, a intrigii clasice, a mimesis-ului, a tradiționalului concept de al patrulea perete, a efectului de distanțare și, în sfârșit, asupra consistenței personajului teatral. Într-un conflict permanent, relațiile celor două cupluri inițiale se distrug vertiginos, se descompun cu voluptate pentru a se recompune rapid și derutant în alte configurații surprinzătoare. În mod imprevizibil, identitățile se schimbă de la o clipă la alta conform percepției celorlalți, conform rolului atribuit de către ceilalți. Astfel, în cele din urmă, identitatea persoanei apare ca o sumă de roluri, ca o identitate fluidă. Impregnat de erezia nietzscheană a textului, spectacolul nostru accentuează prodigioasa mascaradă a jocurilor identității și a alterității în care triumfă personajul polimorf și în care este celebrată cu vitalitate însăși schimbarea, metamorfoza, devenirea întru altul. În subsidiar, spectacolul relevă tendința profund omenească și nostalgică de evadare din sine spre alte roluri, alte identități, spre alte vieți sau, poate, spre destine mai prielnice.

Regia: Rhea Bîrsășteanu
Distribuția: Orsino, Viola, Olivia, Malvolio, Maria – Denisa Mikesz

Prin acest exercițiu shakespearian am căutat forme de exprimare într-un mediu nou, iar rezultatul e mai degrabă animație decât teatru. El este, de asemenea, un comentariu umoristic asupra rigidității perspectivei asupra identității de gen, tot conceptul pornind din monologul de început al lui Orsino, despre natura bizară a dragostei.

Regia: Ana Maria Țîrlea
Distribuția: Antonia Cioază, Paula Trifu, Denisa Mikesz, Timeea Pădurean, Leonard Floarea

Viața e cel puțin o variațiune pe tema morții – este o adaptare după Regele Lear, celebra tragedie scrisă de William Shakespeare. Textul este o creație colectivă, care pleacă de la raportul dintre viață și moarte, mai precis ceea ce râvnim în timpul vieții și ajungem mult prea târziu să realizăm că a fost de prisos.

Cordelia, Regan și Goneril, cele trei fiice ale lui Lear, sunt puse să ofere o declarație de dragoste care să depășească toate așteptările regelui. Însă, când cea mai mică refuză să joace cartea surorilor sale, lumea se întoarce cu susul în jos. Fiecare crede că a luat decizia corectă pentru a-și împlini scopul, dar concluziile nu sunt chiar cele mult râvnite.

Tu ce ai face dacă ai putea să te aperi în fața morții? Ai fi mulțumit cu toate deciziile luate?

Regia: Irisz Kovacs
Distribuția: Andrada Balea, Raul Păcurar

Kurt Vonnegut recunoaște că nu-și va scrie niciodată biografia. În schimb, scrie povestea lui Wilbur și a Elizei, gemeni diformi, pe jumătate telepatici, genii și monștri care locuiesc într-un conac împrejmuit pe toate părțile de livezi de meri. Un poem teatral ludic, care vorbește despre familie, creație și sacrificiu. Cine sunt eu când mă rup de jumătatea mea mai bună?

Regia și scenografia: Miriam Cuibus, Cătălin Codreanu, Cristian Grosu, Raluca Lupan
Coregrafia și tap dance: Adrian Strâmtu
Light design & sound: Victor Lup
Distribuția: Andrada Balea, Dan Boldea, Denisa Mikesz, Timeea Pădurean, Dominic Olar, Alexandra Bob, Viviane Havrilla, Antonia Moldovan

Scriitor, dramaturg, el însuși actor de stand-up foarte cunoscut în Suedia, Jonas Gardell (n. 1963) cunoaște nemijlocit strălucirea și gloria efemeră a scenei, precum și freamătul clar-obscur al culiselor. Însuși titlul piesei face referire la o faimoasă melodie, compusă de Irving Berlin pentru Fred Astaire, în 1935, în perioada de maximă strălucire a comediilor muzicale hollywoodiene. Sunt prezente în Cheek to cheek teme recurente ale autorului: spaima de singurătate, de degradare și moarte, de ratare și neîmplinire, aspirația la recunoaștere și celebritate a artistului, incertitudinile identității sexuale. În tonuri emoționante și tragice, grotești și tandre, Gardell devoalează o tendință omenească în care ne recunoaștem cu toții: nevoia de iubire, căci, așa cum spune personajul principal, „nevoia noastră de mângâiere este infinită”. În jurul acestei aspirații se țese povestea de dragoste a protagoniștilor spectacolului – antreprenoarea de pompe funebre Margareta Ledin și artistul de cabaret Ragnar Rönn. În spațiul scenografic al spectacolului nostru, se înfruntă de pe poziții adverse scena cabaretului și catafalcul pompelor funebre. O cadență crudă ritmează spectacolul în care se intersectează scenele grotesc-comice ale înmormântărilor cu exuberanța strălucitoare a secvențelor de step a dansatoarelor de cabaret. Îngemănate, viața și moartea dansează cheek to cheek.